va
"ma consolez zicandu-mi ca sunt o femeie oarecare si am vazut oameni mai valorosi ca mine infranti.Am vazut chiar o pantera transformata in oaie.nu,nu glumesc. Din prima clipa cand am intalnit-o pe C,, am privit-o hopnotizata.era o femeie in gesturile careia se amestecau miscarea sarpelui si a leoaicei. Un trup superb. Capul nu, ce-i drept.Poate chiar uratel. Avea ochi cenusii asimetrici si o mimica extrem de mobila, ca la maimute. Dar mainile si trupul erau absolut superbe si expresive. Cand stateai langa ea , mainile tale ti se pareau niste cioturi informe. Mergea repede, puternic si totusi moale, parca dansa. Iar cand se angaja intr-o explicatie care-i facea placere era un adevarat spectacol, de la vocea scanteietoare , cu mii de inflexiuni , pana la ritmul buzelor si ochilor care ii urmau gandurile. Treceai cu ea de la intelegere la ironie , si de la raceala la duiosie.In putinele clipe cand statea sa te asculte , avea imobilitatea capului de cobra , iar fata , pe care in fine puteai s-o contempli in voie, privilegii extrem de rar, capata o iluminare misterioasa venind de undeva dinlauntru. Alaturi de ea te simteai ca vrabia langa un exemplar de flamengo sau ca un scaiete langa un trandafir.tot ce credeai ca e judecata in tine se facea o mica gramajoara de gunoi. Cand era rea , te asteptai sa scoata o limba bifurcata dintre niste dinti perfecti ca de lup, si te mirai de ce intarzia s- o scoata , si o gheara de undeva de la deget.De fapt ,pe aia o scotea si nu foarte rar.Noroc ca uneori cand simteai ca te destrami, iti arata o mica bunavointa care te ajuta sa- ti refaci puterile.
Era un om cu toane.Isi schimba dipozitia la fel de repede ca mimica. Mai tarziu ,m- am lamurit ca era si snoaba . Dar in ciuda acestor defecte o admiram.Imi placea cum pornise in profesia ei ca o sageata de diamant.
Totul pana intr-o zi cand invidiile si adversitatile , de care in parte era vinovata, au inceput s-o incolteasca. Un timp a ramas semeata. Asa cum fusese.Apoi deodata a cedat , infranta. Isi mai ascutea gherutele pe ici, pe colo , dar din ce in ce mai rar si fara convingere.Nu m- am mirat cand a divortat. Dar m-am mirat cand am auzit - explicandu-si metamorfoza prin asta. Ce, divortul e cancer?Din asta nu se moare. Uneori chiar din contra. De fapt daca ar fi fost o pantera pur sange n-ar fi cedat, zic eu. er fi ramas cu capul sus.
si poate nu va dati seama cum arata o pantera umila. Oribil. Asta a fost una din marile mele deceptii.Mai ales ca, eu asa cred, domnule, AVEM NEVOIE DE CEI PE CARE-I ADMIRAM, CHIAR CAND EI N-AU VREME DE NOI. ADMIRANDU-I , NE RUSINAM PENTRU MICIMEA NOASTRA. Ne uitam la pantere si le admiram pentru supletea lor, pentru forta lor si pentru nesupunerea lor. dar o pantera domesticita? Sa vezi o pantera transformata in oaie e mai mult decat o umilinta. E o dovada ca orice poate sfarsi astfel. Pantera domesticita ne ia tot ce ne-a dat pantera libera. Prin ea aerul liber , salbatec al junglei a fost domesticit si pus la dispozitia biciului dresorului. E destul ca dresorul sa-si ia biciul si sa-l roteasca o data prin aer pentru ca intreg pamantul sa tremure, pentru ca toti leii din jungla sa-si caute custile, .... Va dati seama ce ar insemna sa credem ca orice pe lume se poate dresa? Si ca n-ar trebui sa fim surprinsi auzind asemenea strigate? tRiasca viata intr-o arena de circ! Veniti sa vedeti cum vantul isi rontaie bucatica de zahar! Veniti sa vedeti cum mandria alearga grabita spre cusca in clipa cand aude pocnetul biciului.... N-ar fi trist acest spectacol, domnule, si nu suntem oare in drept sa detestam panterele care s-au lasat imblanzite? Indiferent cine le-a imbanzit si din ce motive s-au lasat imblanzite.Eu nu m-am compromis decat pe mine. Si de domesticit nu m-au domesticit nici bolile nici porcariile oamenilor. Le-am suportt, m-au infrant dar nu m-au domesticit.
Si va asigur , domnule, ca nu vorbesc din orgoliu. De altfel daca m-ati cunoaste , ati sti ca nu dau doi bani pe orgoliu. natura mare si minunata pe care am iubit-o mereu nu m-a invatat asta. Un cal de rasa nu e orgolios. isi traieste frumusetea. Mersul leoaicei e natura ei, nu orgoliul ei. Mie orgoliosii mi se par niste cersetori. Cand nu- si arunca singuri un os, cersesc ceva ce , cred ei li se cuvine. nu-i vorba ca le si merge. CACI NUMAI INTELIGENTA SI BUNUL SIMT SUNT LIMITATE.PROSTIA SI IPOCRIZIA NU AU LIMITE. DECI NU TE POTI APARA DE ELE. In fine, astea le stiti si dvs la fel de bine ca si mine.
Octavian Paler - Rugati-va sa nu va creasca aripi
