" Nu iti mai place nimic in viata ta? Atunci construieste-ti alta! ELLE a descoperit ca puterea de a fi impliniti se afla doar in propriile maini.

Treptat, le vezi cum se aduna ca un teanc de caramizi: vinovatie, teama, anxietate . Pe toate le simti cum iti acapareaza mintea si cum intra in viata ta, aducindu-te la marginea prapastiei. Ai vrea sa le dai la o parte si sa cunosti, in sfirsit, fericirea absoluta care sa persiste mai mult decit o sesiune de shopping/excursie la Milano/relatie pasionala. Ti-ai dori ca starea de bine sa te urmareasca necontenit, ca problemele din viata ta personala si profesionala sa dispara in nici doua secunde pe ceas si ca soarele sa apara in sfirsit in existenta ta tulburata, aducind cu el serenitatea absoluta. si in loc sa se intimple toate acestea, viata ta profesionala e un teatru de razboi, relatiile amoroase sint descinse parca dintr-un film de Alfred Hitchcock, iar emotional vorbind, esti o ruina ambulanta.

De ce se intimpla toate astea? De ce ai parte doar de dezastre, in loc sa zburzi prin oras, fericita si cu inima usoara ? De ce? Iti dam noi raspunsul: din cauza ta.


Acum abtine-te sa inchizi nervoasa revista, sa o arunci in cel mai intunecat cotlon al camerei tale, fiindca acesta este adevarul. Singurii raspunzatori pentru felul in care ne ducem viata, pentru intimplarile de care avem parte sintem noi insine. Tot mai multi oameni condamna societatea in care traiesc pentru nefericirea lor sau apeleaza incontinuu la sfaturile psihologilor, crezind ca ei ar putea sa le redea pe deplin increderea in propria persoana si bucuria de a se trezi in fiecare dimineata cu zimbetul pe buze. In realitate, medicii ar putea doar sa le arate cum sa procedeze pentru a-si depasi problemele, care sint traumele care le influenteaza existenta actuala, adevaratul terapeut si singurul in stare sa ii repuna pe picioare fiind ei insisi. si aceasta stare de autocompatimire si, in fapt, de sabotare a propriei persoane este o constanta la nivel global.

De ce se intimpla toate astea? Unul dintre motive ar fi ca sintem mult prea setati pe o anumita forma de fericire, fericirea standard pe care o vedem cel mai adesea in reclame si filme. Vrem sa avem 1,75 m, ochi albastri, sa fim blonde, sa avem o silueta perfecta, uitind ca perfectiunea, asa cum o vedem noi, nu exista, de fapt.
Altii reclama o nefericire paroxistica, chiar si atunci cind au toate motivele din lume pentru a fi fericiti.
         

                                                       

Una dintre cele mai bune prietene ale mele, reprezentant de relatii publice la o companie importanta din Capitala, sufera de o tristete si de o apatie maladiva, chiar daca are un salariu generos, un sot care o sustine si o apreciaza si un copil sanatos si foarte inteligent. In loc sa se bucure de ceea ce are, o aud aproape zilnic plingindu-si de mila pentru cit de obosita este, din cauza sotului care nu o apreciaza destul, din pricina celui mic care nu o asculta si a job-ului extrem de solicitant si care nu-i lasa aproape niciodata o clipa de respiro (ea este una dintre acele femei care poarta dupa ele laptop-ul in concediu).

O alta greseala ce ne saboteaza psihicul si stima de sine este tendinta de a ne compara cu altii.

Daca nu ai aceleasi bunuri/job/provocari/iubit ca aceia din jurul tau, asta te aduce automat intr-o pozitie inferioara, fapt care declanseaza o avalansa de sentimente negative fata de propria persoana. Opreste-te, pentru ca nimeni nu e perfect si pentru ca fericirea altora nu aduce automat nefericirea ta. Traieste mai degraba dupa principiul pe care il arboreaza si psihologul american Barry Schwartz, autorul cartii The Paradox of Choice: cheia fericirii este sa ai asteptari mici de la orice. si, am adauga noi, sa-ti construiesti fericirea pas cu pas, ca pe cea mai mare capodopera pe care ai fi in stare s-o creezi vreodata. 

                                 


Dar, mai intii, haide sa vedem ce este fericirea. Daca am cauta o explicatie strict la nivel chimic, am putea spune ca sentimentul adinc de implinire se datoreaza productiei de serotonina la nivelul sistemului nervos central. Printre altele, serotonina joaca un rol important in calitatea somnului si contribuie la buna desfasurare a proceselor mintale si afective, a functiilor motorii si la reglarea presiunii arteriale. Studiile atesta ca barbatii sint mult mai avantajati decit femeile in ceea ce priveste productia de serotonina, deoarece creierul lor produce cu aproximativ 50% mai multa cantitate de hormoni decit femeile, cele din urma fiind influentate, in atingerea starii de bine, de menstruatie, de nastere, de menopauza sau de uilizarea pe termen lung a anticonceptionalelor. La rindul ei, alimentatia corecta duce la echilibrarea nivelului de serotonina din organism. 

                                                   
Dincolo de explicatia pur chimica, fericirea ar putea fi definita ca fiind „gradul in care un individ evalueaza viata sa ca fiind favorabila” , asa cum ne lasa sa intelegem sociologul Ruut Veenhoven. Sau, potrivit celebrului filosof si psiholog William James, este „ raportul dintre aspiratiile si realizarile unei persoane”.

Are fericirea un nivel constant sau fluctuant? Iata inca o intrebare la care cei mai multi cercetatori considera ca au gasit raspunsul. Oamenii de stiinta sustin ca fiecare dintre noi are un nivel bazal si stabil al starii de bine si ca oamenii pot deveni mai fericiti decit sint doar pentru o perioada scurta de timp, fiind insa sortiti sa se intoarca la nivelul bazal. Pe de alta parte, Sonjia Lyubomirsky (How Do People Pursue Happiness?) si Kenon Sheldon (Achieving Sustainable New Happiness: Prospects, Practices and Prescriptions, in colaborare cu Sonjia Lyubomirsky) sustin ca fericirea poate fi ridicata deasupra nivelului bazal, in functie si de doi factori dominanti: circumstantele si activitatea intentionata.
   Factorii circumstantiali sint de regula statici si au un efect de scurta durata, cum ar fi cumpararea unui televizor cu ecran plat, o marire substantiala de salariu, emigrarea intr-o tara cu mult mai bogata, toate ducind la cresterea temporara a fericirii. De cealalta parte, schimbarile intentionate sint acelea care se refera la activitati in care o persoana se implica si care solicita un efort continuu. Le-am putea imparti in schimbari intentionate cognitive (cind adopti in mod regulat o pozitie optimista), schimbari intentionate comportamentale (cind ai aceeasi atitudine pozitiva fata de ceilalti) si schimbari intentionate de ordin motivational, de care vorbim atunci cind iti stabilesti scopuri importante pentru dezvoltarea personala si lupti pentru atingerea lor.

Revenind, alte studii despre fericire ne spun ca aceasta nu se dobindeste, ci este mostenita pe cale genetica. Iar daca nu este mostenita, fericirea este cu siguranta apanajul celor inalti! Aceasta din urma este o teorie pe care noi o consideram mai mult decit amuzanta, dar care este ridicata la rang de adevar stiintific de o echipa de la Universitatea Princeton. 

Potrivit studiului publicat de citiva profesori in revista Economics and Human Biology, „ oamenii care se uita de sus la semenii lor au o viata mai fericita si mai lipsita de griji decit restul”. Echipa de oameni de stiinta a utilizat o scara de la 0 la 10 pentru a masura satisfactia subiectilor fata de propria viata, ulterior confruntind cifrele obtinute cu inaltimea participantilor la studiu. In cazul barbatilor, a rezultat ca cei cu o inaltime peste medie (peste 1,77 m) se considera mai fericiti, din analiza reiesind si faptul ca cei cu statura impunatoare aveau un nivel al instructiei mai ridicat fata de cei scunzi si venituri mai mari. „Dupa cum au demonstrat-o numeroase studii, nu exista o legatura directa intre veniturile si fericirea unei persoane, dar se pare ca exista una intre inaltime si fericire si intre inaltime si venit”, a mai precizat psihologul Colin Gill.
Un lucru este cert : fericirea ne preocupa pe toti, ne obsedeaza si ne fascineaza. Cu totii vrem sa o avem si sa o pastram cit mai mult timp, dar foarte putini inteleg ca de noi depinde sa atingem starea aceea de beatitudine pe care numai in filmele hollywoodiene o mai vedem. Desigur, fericirea este influentata de secretia de serotonina de la nivelul sistemului nervos. Desigur, depinde de felul in care sintem construiti, de anturaj, de mostenirea genetica si de absolut fiecare detaliu al vietii zilnice. Dar, in ansamblul ei, fericirea este o creatie personala.

   Cel mai adesea, starea de bine se obtine prin comportamente prosociale, de exprimare a bunatatii si de ajutorare a celorlalti. O alta modalitate de a o atrage este prin exprimarea gratitudinii, prin implicarea in activitati care sa-ti aduca satisfactie sau prin procesarea amintirilor pozitive acumulate de-a lungul timpului. Sau o poti atrage prin schimbarea felului in care gindesti. Se pare ca tot ceea ce gindesti la un moment dat in viata iti afecteaza traiul, intr-o foarte mare masura.
Daca ti se pare ca nu ai absolut nici un rol in propria viata si ca esti la mina unui destin nemilos, trezeste-te o data pentru totdeauna si afla ca esti propriul tau dumnezeu. Asa cum ne lasa si Rhonda Byrne (Secretul, Editura Adevar Divin) sa intelegem, poti avea tot ce iti doresti: sanatate, fericire, bunastare, poti fi si poti face orice daca aplici legea atractiei. Cum functioneaza aceasta lege? Afla, asadar, ca – potrivit autoarei acestei celebre carti – tot ce apare in viata ta este atras catre tine datorita imaginilor pe care ti le proiectezi in minte. Iar daca ti se pare un lucru SF, adu-ti aminte ce ti-ai dorit in trecut si reflecteaza la cum arata viata ta acum. Crezi ca totul s-a petrecut intimplator? Nimic mai fals. Tot ceea ce ti-a fost dat sa traiesti, persoanele pe care le-ai intilnit, pe toate le-ai vizualizat la un moment dat cu ochii mintii. Iar daca ai dorit sa ti se intimple o mare minune in viata si nu s-a materializat, este pentru ca te-ai concentrat exact pe opusul fenomenului pe care ai fi vrut sa-l traiesti. Inchipuie-ti ca ti-ai dorit o silueta de invidiat, dar in loc sa o obtii, esti supraponderala.

Unul dintre raspunsuri este ca te-ai gindit exagerat de mult la kilogramele in plus, asa incit, prin forta atractiei, ai acumulat din ce in ce mai multe kilograme. Daca, in schimb, ti-ai repeta in gind „Vreau sa am silueta optima”, atunci lucrurile ar sta cu siguranta altfel. Ideal este sa te concentrezi pe ceea ce ti-ai dori sa primesti, fara sa te indoiesti vreo clipa de puterea Universului. „Gindurile sint magnetice si au o anumita frecventa. Pe masura ce ginditi, ele sint transmise in Univers si atrag magnetic toate lucrurile care sint pe aceeasi frecventa. Orice emisie se intoarce apoi la sursa, adica la tine. Sinteti asemenea unor turnuri de transmisie umane, care transmit pe frecventa gindurilor voastre. Daca vreti sa schimbati ceva in propria viata, schimbati frecventa prin schimbarea gindurilor. Gindurile actuale va creeaza viata in viitor. Lucrurile la care va ginditi cel mai mult sau asupra carora va concentrati cel mai mult se vor manifesta ca experienta voastra de viata”, mai noteaza Rhonda Byrne in Secretul. 

                               
Respectind acest principiu al gindurilor care se materializeaza, vei putea avea tot ce iti doresti, indiferent de dimensiune (la fel ca Aladin). Tu esti actorul pe scena vietii tale. Tu poti sa schimbi lucrurile si sa le ajuti sa ia o turnura favorabila. si gindeste-te ca de fiecare data cind te vei plinge de nefericirea ta, vei atrage si mai multa nefericire. Asadar, fii optimista si cere o viata perfecta (si, de ce nu, o vacanta cu un iubit exotic in Bahamas, asa, ca pentru inceput)! "

Catalina Pavel

    " Pe masura ce un om devine mai bun, el ajunge sa inteleaga tot mai clar raul care a ramas inca in interiorul fiintei sale. Cand omul devine din ce in ce mai rau, el isi intelege tot mai putin propria rautate. Un om a carui rautate este medie e constient ca nu e foarte bun; un om foarte rau crede ca totul e in regula. Practic e o regula dictata de bunul simt.

  Somnul il intelegem atunci cand suntem treji, nu atunci cand dormim. La un calcul aritmetic gresit, putem observa greselile doar dupa ce le am facut, nu si in timp ce le am facut.

   Oamenii buni stiu si despre rau si despre bine; oamenii rai nu stiu nici despre una, nici despre alta "

                                                                C.S. Lewis

" De iubire niciodata nu ne saturam. Ea ne da mereu o noua bucurie . Ea e nesfarsita si nesfarsit noua in manifestarile ei. Faptul ca exista iubire e o dovada ca exista o vesnicie, o infinitate vesnic noua. Iar faptul ca iubirea  nu este decat pentru persoane, arata ca persoanele sunt pentru vesnicie si ca exista o comunitate interpersonala surprema de iubire din vesnicie in vesnicie.

  Iar in iubire este adevarata constiinta."
 

words

 ' Cuvintele se aseamana cu oglinzile; si precum in acelea se vede chipul formei trupului, asa in cuvantari se vede chipul caracteristic al sufletului. In cuvinte se redau ratiunile lucrurilor. Dar in cuvintele omului se reda nu numai ratiunea fiintei umane generale, ci si ratiunea specifica a persoanei lui.Si ,intrucat persoana este un subiect viu, care gandeste si simte, in cuvintele persoanei se vede si palpita viata ei in tot ceea ce are ea specific prin nastere sau prin viata ei de pana in acel timp. Daca ratiunile persoanei converg cu ale celorlalte persoane, e semn ca si ea e sanatoasa spiritual si celelalte.Aceasta produce armonia intre oameni. Deci ratiunea si ratiunile ei au un caracter interpersonal.
   Nu numai cuvintele il descopera pe om, ci si virtutea. Caci ea il arata revenit la ratiunea lui adevarata. Mai bine zis aceasta il arata pe om scanteind de lumina la care s-a ridicat. prin virtute, subiectul lui.

   Caci prin/ in virtute se actualizeaza din ce in ce mai mult frumusetea adevarata a unui subiect uman si relatia lui sanatoasa cu ceilalti in cadrul subiectului atotcuprinzator al tuturor ratiunilor, persoanelor si lucrurilor.'

Different point of view

  " Imi amintesc, spune autorul, ca eram in metrou, la NEW YORK , intr-o  duminica dimineata. Sedeam cu totii linistiti- unii citeau ziarul, altii erau pierduti pe ganduri sau se odihneau cu ochii inchisi. Scena era calma si pasnica.

    Dintr-o data au intrat in vagon un barbat cu copii lui. Copiii erau atat de zgomotosi.si de agitati incat climatul s-a schimbat instantaneu.
   Barbatul s-a asezat langa mine si a inchis ochii; parand sa ignore ce se intampla in jurul lui. Copiii tipau, aruncau cu diverse obiecte, se repezeau chiar sa smulga ziarele din mainile pasagerilor. Erau insuportabili. Si totusi , omul de langa mine nu se misca.
   Era greu sa-ti stapanesti iritarea. Nu-mi venea sa cred ca isi lasa copii sa se dezlantuie in felul acela din simpla nesimtire, fara sa intervina, fara sa- si asume vre-o responsabilitate. Era limpede ca toti calatorii se  simteau la fel de iritati. Asa ca, inarmat cu neobisnuita rabdare si retinere, m-am intors spre el si i-am spus:
    - Domnule, copiii dvs deranjeaza pe toata lumea de aici. Nu ii puteti domoli putin?
Baebatul si-a ridicat privirea, ca si cum abia in clipa aceea isi dadea seama de situatie, si spuse incet:
   - O, aveti deplina dreptate! Ar trebui sa intervin... tocmai ne intoarcem de de la spital, unde mama lor a murit in urma cu un ceas.ma simt cam pierdut si cred ca nici nu stiu pe ce lume sunt.
     Va puteti imagina cum m-am simtit in clipa aceea? Paradigma mea s-a schimbat instantaneau. Brusc, am vazut lucrurile dintr-o alta lumina" si pentru ca am vazut altfel, am si gandit altfel, am simtit altfel, m-am comportat altfel, Iritarea mi-a disparut ca prin farmec. N-a trebuit sa-mi controlez nici atitudinea mentala, nici comportamentul; mi se umpluse sufletul de durerea omului de langa mine. Simteam cum mi se revarsa din suflet simpatia si compasiunea. Totul se schimbase intr-o clipa! 


      Acest exemplu ilustreaza puterea conditionarii, forta cu care ea afecteaza perceptia si paradigmele noastre. Daca cinci minute pot avea un asemenea impact asupra modului nostru de a vedea lucrurile, ce sa mai spunem  de conditionarile suferite timp de o viata, de puterea paradigmelor construite in trecut.
  Influentele la care suntem expusi in mediul nostru de trai de catre familie, scoala, prieteni, mediu profesional, etc. - toate au avut un impact subconstient asupra noastra , au contribuit la formarea cadrului de referinta, a paradigmelor , a zonelor de confort, extrem de puternic ancorate asupra noastra.
  Acest exemplu demonstreaza ca aceste paradigme stau la baza atitudinilor si comportamentelor noastre si le prefigureaza.
    Atat atitudinea mentala a autorului cat si comportarea lui fata de situatia din metrou s-a conformat conform paradigmei personale.
  Oricat de clar si obiectiv ni s-ar parea ca privim lucrurile, incepem sa intrezarim faptul ca ceilalti le vad cu totul altfel, si dintr-un unghi de vedere la fel de clar si obiectiv.<< Cum si unde stam , depinde de cum si unde ne-am asezat>>
    Deprinderile sunt factori foarte  activi in viata noastra. Structuri permanente, de cele mai multe ori inconstiente, ele ne exprima in mod constient zi de zi caracterul si tot ele ne determina eficienta  sau ineficienta.
  Deprinderile pot fi invatate si dezvatate, ceea ce necesita inevitabil parasirea zonelor de confort.
  Vedem lumea nu asa cum este ea, ci asa cum suntem noi sau cum am fost conditionati sa o vedem de catre paradigmele noastre."

                                                                        
                                                                           Liviu Hostiuc - Strategia succesului profesional  

Ce folos...ce folos?

"De-as ajunge cea mai mare slava pamanteasca

  In zadar, daca voi pierde slava mea cereasca

Ce folos, ce folos slava fara de Hristos?

  De-as avea toti banii lumii, sa-mi stea-n mana argintii

  In zadar, daca-mi lipseste aurul credintei

  Ce folos, ce folos aur fara de Hristos?

 
DE-AS STI TOATA-NTELEPCIUNEA CATA E SUB SOARE

  IN ZADAR, DAC-O VOI PIERDE PE CEA MANTUITOARE ..

  CE FOLOS, CE FOLOS MINTE FARA DE HRISTOS...?

De-as fi omul cel mai mare de pe lumea toata

  In zadar , daca ma-nfrange pofta desfranata

  Ce folos, ce folos tanar fara de Hristos?

  De-as cuprinde lumea-ntreaga, totu-al meu sa fie

  In zadar, daca voi pierde viata-n vesnicie...

Ce folos, ce folos viata fara de Hristos..
Ce folos, ce folos viata fara de Hristos?"

EDUCATION IS SALVATION

Aproximativ 350.000 de copii din Romania traiesc fara unul sau ambii parinti, deoarece acestia au plecat la munca in strainatate. Multi dintre ei au depresii puternice, iar unii chiar s-au sinucis, scrie ziarul italian La Repubblica, subliniind ca trebuie cautate solutii la aceasta problema.
Aproximativ trei milioane de romani au plecat din tara in ultimii ani pentru a lucra in tari occidentale, in cautarea unor conditii de trai mai bune, noteaza La Repubblica, precizand ca numarul romanilor din Italia a depasit un milion in 2010, fata de 8.000 in 1990, scrie MEDIAFAX.

"Acesti oameni au lasat acasa 350.000 de copii, ramasi fara unul dintre parinti sau chiar fara amandoi. Jumatate dintre acesti copii au mai putin de zece ani. Saisprezece la suta dintre ei au petrecut mai mult de un an fara parinti, iar trei la suta, peste patru ani", precizeaza publicatia italiana.

"Este vorba de copii care, in afara faptului ca au suferit daune emotionale si psihologice din cauza absentei parintilor, sunt expusi violentelor si abuzurilor, in conditiile pseudo-familiale in care se afla, in grija bunicilor, a altor rude sau a vecinilor. Cei mai multi copii abandonati sunt in judete din Moldova, in cele mai sarace zone din Romania. Legea le impune parintilor sa declare plecarea in strainatate, dar doar sapte la suta dintre parintii care parasesc Romania fac acest lucru", precizeaza La Repubblica.

Simona Farcas, presedintele asociatiei italo-romane Viitorul Impreuna, a declarat pentru ziarul italian ca in acest fel, copiii raman fara tutori legali si sunt expusi violentelor si abuzurilor.

Statistici UNICEF: 33% dintre "copii ramasi singuri acasa" sunt depresivi

Potrivit statisticilor UNIFEF, o treime dintre copiii abadonati sunt depresivi. La Repubblica noteaza ca presa din Romania a relatat in ultimii ani despre peste 20 de cazuri de sinucideri in randul copiilor: "Vocea acestei drame este documentarul despre Ionut Carpatorea "Singur acasa: o tragedie romaneasca", transmis recent pe Rai Tre, care aduna laolalta marturiile catorva mame, ai caror fii (copii cu varste cuprinse intre 10 si 13 ani, afectuosi, studiosi, foarte sensibili) au ales sa-si incheie viata intr-un mod tragic pentru pune capat angoasei provocate de o departare traita ca un abandon."

Publicatia italiana continua prin a da exemplu ca in Iasi, exista circa 11.000 de copii care au cel putin un parinte in strainatate. "In cea mai mare parte din cazuri, mama este cea care pleaca, iar paradoxul este ca aceste femei isi lasa acasa proprii copii pentru a avea grija de copii altora in Italia. Astfel, parintii se indeparteaza de copii pentru perioade foarte lungi, ceea ce face ca fii lor sa aiba numeroase probleme la scoala: sunt distrati, au probleme de comportament, sunt nerabadatori. Unii dintre ei au chiar atitudini violente, iar bunicii sau persoanele in grija carora sunt lasati nu reusesc sa mai aiba niciun control asupra lor."

Asociatiile, o solutie pentru problema "copiilor ramasi singuri acasa"?

In ajutorul acestor copii ramasi singuri acasa, vin numeroase asociatii romanesti si italiene. Una dintre acestea este Asociatia Aternativa Sociala din Iasi care desfasoara un proiect pentru copii si batrani cu fonduri de la Unidea - Fundatia Unicredit din Milano. Proiectul, care se desfasoara in perioada februarie 2009 - ianuarie 2011, ofera servicii psiho-sociale atat copiilor ai caror parinti sunt plecati in strainatate la munca, cat si batranilor aflati in dificultate.

Din aceste asociatii fac parte atat reprezentanti ai autoritatilor locale si ai asistentilor sociali, cat si cadre didactice sau preoti. Toate aceste persoane monitorizeaza micutii prin vizite lunare, iar in caz de nevoie sunt gata sa intervina. Insa poate cel mai important lucru pe care il fac, este ca le ofera micutilor un reper social, deoarece aceste persoane le duc copiilor de mancare, ii ajuta la teme si comunica cu acestia, fix lucrurile pe care le-a fi facut si parintele plecat.

Publicatia italiana conchide spunand ca aceste asociatii reprezinta un mod adecvat si totodata discret prin care pot fi supraveghiati miile de "copii ramasi singuri acasa"."

      

Source:http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/201485/Ce-se-alege-de-copiii-ramasi-singuri-acasa.html

<< Daruind, vei dobandi>>

<< Sa RAZI, sa CREZI >>

SA RAZI, SA CREZI 

                    "  Sa razi chiar daca sufletul iti plange

Sa poti pastra ce altii vor s-alunge

Sa poti sa stii cand altii te inseala

Sa te ridici cand altii te doboara

Si cald ramai chiar dac-afara ninge.

Caci numai astfel vei putea invinge.

Sa poti sa razi, s-o iei de la- nceput

Sa poti sa speri cand totul e pierdut

Sa stii sa lupti cand toti te cred invins

Sa poti spera ca infinitul poate fi atins

Sa fii calm cand toti in jurul tau dispera

Sa le fii prieten celor ce mai spera

Sa crezi in tine si-n vointa ta

Sa crezi in suflet si-n puterea sa!

Sa dai din tine tot ce e mai bun

Sa ti dai si viata pentr-un copil nebun.

Toate acestea de le vei putea tu crede 

Si toate de le vei putea-ntelege

De nimeni tu nu vei fi niciodata-nvins

Pentru ca perfectul tu-l vei fi atins."

   Laura Iancu - Sa razi, sa crezi

Varful de munte...

<< Dacă eşti...>>

"... Am inteles de ce, cat lumea si pamantul acei care n-au ii vor ura> pe cei care au, si de ce, acei care muncesc cu mainile lor vor avea intotdeauna o banuiala in sufletele lor in privinta celor care muncesc cu mintea. Nu era vorba numai de efortul fizic, era vorba de atitudinea pe care o da lucrul iesit din mana omului si de incertitudinea pe care o simte in fata lucrului iesit din mintea lui. 
   Ce iese din mana omului, se masoara, se cantareste. E bun sau nu e bun. Dar ce iese din mintea lui? Cine este judecatorul suprem, impartial - care sa judece lucrul iesit din mintea omului si care sa-l incredinteze pe cel care munceste cu mainile ca lucrul acela al mintii e bun, nu numai fiindca asa i se pare judecatorului, ci fiindca el este bun in mod absolut?
     Cine sa-l incredinteze pe cel care- si masoara priceperea cu metrul si cu balanta  ca ceva ce nu se poate masura astfel e bun? Un surub e bun , sau nu e bun. El nu poate starni controverse. Dar cu ce sa-l convingi pe cel care  munceste cu bratele ca un lucru venit din stricata sfera a mintii e bun sau nu, cand aceasta  starneste atatea controverse? Pe cine sa creada omul acela: pe cei cu ditirambii (Elogiu exagerat, în termeni bombastici, adus cuiva.) sau pe cei cu hula? Si lui ii spune inima ceva cand citeste, cand vede, cand aude lucrurile iesite din complicatele tipare ale mintii, dar se sfiieste sa spuna sus si tare ce crede. Se teme sa nu-i spuna careva: << Ce stii tu?>>; si-si spune lui insusi 
<< Ce stii tu>>?"

                                                 Ileana Vulpescu - Arta conversatiei

words, words

" Am un respect pentru cuvant ca pentru o fiinta. Cu gura face ce-si face omul, si cel mai mare bine si raul cel mai mare."

 
 " O fapta rea se indreapta printr-o fapta buna, o vorba rea nu se indreapta prin nimic."


Ileana Vulpescu - Arta conversatiei

"  De ce o fi atat de complicata viata? Oare pentru toata lumea? Ce stim noi despre<< toata lumea>>? cand nu stim nimic  nici despre omul cu care traim intr-o casa, cu care mancam la o masa, cu care dormim intr-un pat? Fiecare se stie pe sine. Restul- presupuneri, mai subtile, mai putin subtile. Cand o sa renuntam la aroganta de-a ne pretinde atotstiutori asupra semenului nostru?..."

         Ileana Vulpescu - Arta conversatiei

" Daca omul ar acorda mortii macar un minut pe zi de meditatie, conflictele in care ar fi implicat si-ar micsora importanta si solutiile cele mai rele l-ar speria mai putin, ar fi oricum mai indraznet si s-ar bucura mai mult ca exista. Suntem insa facuti sa nu concepem in noi insine ca am putea muri, sa simtim adica, nu doar sa gandim, ca murim in momentul acela, ca totul s-a sfarsit :fiindca altfel stim prea bine ca intr-o buna zi va trebui sa pierim. Ei, da, gandim, dar aceasta buna zi o sa fie candva, nu acum, pana atunci, ehe, mai e! si continuam prizonieri ai fortei noastre vitale sa marim nemasurat cu secreta si puternica lupta , gesturi si cuvinte care ne chircesc sufletul..."

 Marin Preda -  Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni

"

"Oamenii de isprava trebuie sa aiba in tinerete sufletul pur si neatins de firele rele, daca vrem sa fie un suflet sincer si bun care va da judecati sanatoase. De aceea oamenii de isprava par in tinerete simpli si naivi si sunt inselati cu usurinta de cei nedrepti, intrucat nu au in suflet modele pentru ce inseamna sa fii rau.

 Prin urmare, un bun judecator va fi varstnic, nu tanar; trebuie sa fi invatat tarziu ce inseamna nedreptatea si sa n-o  fi perceput ca pe ceva propriu, dinlauntru sufletului sau, ci trebuie sa fi avut o practica indelungata de a  deosebi ce este cu adevarat raul, adica un lucru strain in suflete straine, prin cunoastere, nu prin propria experienta 
  Acela  care are un suflet bun este bun; nu si acela istet care banuieste pretutindeni raul, care a facut multe nedreptatiel insusi si este socotit un ticalos viclean .Cand are de-a face cu cei asemenea lui pare sa fie destept si prudent, tinand mereu seama  de modelele din sinea lui: dar de indata ce intalneste oameni buni si mai varstnici, pare sa fie prost , neincrezator la momentul nepotrivit si incapabil de a recunoaste o fire sanatoasa atunci cand o vede deoarece nu are un model pentru asa ceva.
  Din cauza ca i se intampla sa aiba de-a face mai des cu oameni rai decat cu buni , pare fata de ceilalti, mai curand intelept decat neghiob."
                                                      Platon- Republica

" (...) Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?

                                  Ei vor aplauda desigur biografia subtire

  Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vr-un lucru mare

C-ai fost om cum sunt si dansii... 

Magulit e fiecare

  Ca n-ai fost mai mult ca dansul.

Si prostatecele nari

Si le umfla orisicine, in savante adunari

Cand de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai -nainte

C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte.

 Astfel incaput pe mana a oricarui; te va drege,

Rale-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege...

Dar afara de acestea , vor cata vietii tale 

sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale

Astea toate te apropie de dansii... Nu lumina

ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,

 oboseala, slabiciunea, toate relele  ce sunt

Intr-un mod fatal legate de o mana de pamant,

toate micile mizerii unui suflet chinuit

Mult mai mult ii vor atrage decat

 tot ce ai gandit..."

                                                                      Mihai Eminescu -  Scrisoarea I

Hai sa ne certam si noi

 " ... Se spune ca erau , odata, in pustie, doi insi care se intelegeau foarte bine unul cu altul. Si , intr-o zi, unuia ii vine gandul sa se certe cu celalalt, cum se cearta oamenii din lume. Si i-a zis: << Hai sa ne certam si noi , cum se cearta oamenii din lume>> - deci era o cearta regizata, or, in general,  cearta nu e regizata ci spontana  Celalat i-a zis ca nu stie cum sa se certe: si atunci primul i-a zis: << Hai ca te invat eu: punem intre noi o caramida, unul zice: << caramida asta e a mea.>> si celalalt zice:<< Ba nu e a ta, ca e a mea>>, si din asta se face inceputul. Si-apoi pun ei caramida si primul zice:<< Caramida asta e a mea!>> si celalalt a zis << Daca-i a ta, ia-o si du-te cu ea!>> Si asa s-a terminat cearta. 

     Eu am o vorba: sunt doua lucruri importante in viata: intelegerea si sanatatea: sanatatea ne-o da Dumnezeu, iar intelegerea ne-o facem singuri. Ca sa fim cum trebuie, e necesar, mai intai de toate, sa ajungem nu la intelegere, ci la capacitatea de a ne intelege."

                                                                                            Arh. Teofil Paraian

  

"   Nu va  razbunati singuri iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu, caci scris este: << A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati , zice Domnul." Deci, daca vrajmasul tau este flamand , da-i de mancare, daca-i este sete da-i sa bea, caci facand acestea , vei gramadi carbuni de foc pe capul lui.  Nu te lasa biruit de rau ci biruieste raul cu binele."

 Sf. Apostol  Pavel. 

<< Ce albaştri sunt...>>

Ce albaştri sunt

"Vremea a zburat,
Tu nu te-ai schimbat...
Cum ai făcut?
Mă priveşti mirată
Şi îmbujorată
Ca la-nceput...
Pentru tine mai există
Undeva, o prinţesă tristă
Care visează
Şi croşetează
Aproape plângând,
La fereastră-i un nor,
El îţi fură din zbor
Nuanţa ochilor...
Ce albaştri sunt!

Tot acolo stai?
Am ghicit, aşa-i?
Adresa ta
Mi-o mai amintesc,
Şi este firesc
Să fie-aşa.
Vin acasă
După masă:
Nici o mişcare,
Nici o scrisoare;
Mă duc în bucătărie
Şi-mi tai o felie,
Şi-o mestec mergând...
La fereastră-i un nor,
El îmi oferă din zbor
Nuanţa ochilor tăi
Aproape plângând"

                                                                                         Alexandru Andries- Ce albastri sunt...

Indemn la lupta

"Nu dor nici luptele pierdute,

nici ranile din piept nu dor,

cum dor acele brate slute,

care sa lupte nu mai vor.



Cât inima în piept îti cânta,

ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?    

Ce-ti pasa-n colb de-o spada frânta,

când te ridici cu-n steag mai sus ?



Înfrânt nu esti atunci când sângeri,

si nici când ochii-n lacrimi ti-s.

Adevaratele înfrângeri

sunt renuntarile la vis."

 "Indemn la lupta - Radu Gyr"

" In prezent , sfatul cel mai periculos care poate fi dat unui copil este - << Du-te la scoala, ia note mari si cauta-ti o slujba sigura.>> Acesta este un sfat stravechi si prost. Daca ati putea vedea ce se intampla in Asia, Europa si America de sud, ati fi la fel de ingrijorati ca si mine."
(...) Daca veti analiza atent viata unei persoane din clasa medie foarte muncitoare, veti intalni o pista similara. Copilul se naste si merge la scoala. Parintii sunt mandri si incantati deoarece copilul exceleaza luand note bune si foarte bune si este primit la facultate. Copilul termina studiile si, eventual si le perfectioneaza, dupa care actioneaza conform programului dinainte stabilit: isi cauta o slujba sigura sau o profesie. Copilul gaseste aceasta slujba, eventual ca doctor sau avocat, intra in armata ori lucreaza pentru gunern. In general, copilul incepe sa faca apoi bani, are tot mai multe carduri si incep cumparaturile, in cazul in care nu au inceput chiar mai inainte.
   Avand bani de risipit, copilul merge in acele locuri la care viseaza si ceilalti tineri, cunoaste alti oameni, isi fixeaza intalniri si uneori se casatoreste. Viata este minunata, pentru ca acum si barbatii si femeile lucreaza. Doua venituri sunt o binecuvantare. Cu totii simt ca au reusit, ii asteapta un viitor stralucit, se hotarasc sa cumpere o casa, o masina, un televizor, pleaca in vacanta, si fac copii. Fericirea vine gramada. Nevoia de bani gheata este enorma. Fericitul cuplu hotaraste ca profesia este de o importanta vitala, in consecinta muncesc tot mai mult, urmarind avansari si mariri de leafa. Leafa se mareste si mai apare un copil, deci nevoia de o casa mai mare. Ei muncesc si mai mult , devin niste angajati si mai buni, si mai implicati. Se reintorc pe bancile scolii pentru a se specializa si pentru a castiga mai multi bani. Eventual isi mai iau o slujba. Veniturile crec, dar si impozitele, inclusiv pe proprietati , respectiv pe terenul casei celei noi si mari. Cresc contributiile la Asigurarile Sociale si toate  celelate. Iau lefuri tot mai mari si se intreaba pe ce se duc banii.(...)Copiii fac intre timp cinci  sau sase ani, si parintii incep sa stranga bani pentru facultatea lor dar si pentru pensie.
 Fericitul cuplu nascut in urma cu 35 de ani este prins acum in << Cursa sobolanului>> pentru tot restul vietii lui active . Cei doi muncesc pentru proprietarii companiei, pentru guvern,- prin plata taxelor, si pentru banci- platind ipoteci sau cartle de credit.
 Dupa care isi sfatuiesc proprii copii<< sa invete temeinic, sa ia note mari si sa-si gaseasca o slujba sau o profesie sigura.N-au invatat nimic despre bani, in schimb altii au profitat de naivitatea lor, si de asta au fost nevoiti sa munceasca din greu toata viata. Procesul se repeta , si generatia urmatoare roboteste la fel. Aceasta este << Cursa sobolanului.>>
  Singura posibilitatea de a iesi din aceasta cursa este sa-ti dovedesti competenta atat in contabilitate  cat si in investitii, categoric, doua dintre cele mai greu de stapanit dintre materiile dificile.
  Copilul din ziua de astazi are nevoie de o educatie mult mai sofisticata, iar actualul sistem nu este capabil sa furnizeze asa ceva.Nu-mi pasa cate calculatoare pun in salile de curs, sau cati bani cheltuiesc scolile.Cum ar putea un sistem de invatamant sa predea o materie pe care n-o cunoaste?"

Source: "Tata bogat , Tata sarac de Robert T. Kiyosaki , Sharon L.Letchter

"OMUL SA FIE MULTUMIT CU SARACIA SA, CACI DACA E VORBA, NU BOGATIA , CI LINISTEA COLIBEI TALE TE FACE FERICIT."


IOAN SLAVICI- MOARA CU NOROC


"... multe trebuie sa faci de dragul lumii, fiindaca e mare nenorocire cand te strici cu ea. Daca te-ai stricat cu ea, nu te mai gati de sarbatoare ci stai acasa si te pune sa-ti torci din fuiorul tau o camasa curata."


"Pe om nu-l stapanesti decat cu pacatele lui, si tot omul are pacate, numai ca unul le ascunde mai bine, iar altul le da mai lesne pe fata: cauta-i slabiciunea, fa-l sa si-o deie de gol si faci cu el ce vrei, caci unul se manie, altul se rusineaza, al treilea se zapaceste, dar nu e nici unul care nu-si pierde bunul cumpat si mintea intreaga. Exista insa o slabiciune de care ma tem, fiindca nu stii niciodata cum s-o apuci; e azi mai mare, maine mai mica si cand ai crede ca ai nimerit-o dai gres: de oamenii care au asemenea slabiciune ma feresc , caci ei te dau de gol, cand ti-e lumea mai draga."

IOAN SLAVICI- MOARA CU NOROC

"Cand un calator iti vorbeste vesnic despre splendoarea bagajului sau, pe care se intampla sa nu-l aiba la el, pazeste-te fiule, de asemenea calator! Caci este un impostor....."

"Ah! Vanitas vanitatum! ( Desertaciunea desertaciunilor) Care dintre noi se poate socoti fericit pe lumea asta? Care dintre noi si-a implinit vre - o data visul? Iar daca si l-a implinit, nu mai doreste nimic altceva?


" Totul e desertaciune, asta e sigur: dar cine nu v-a recunoaste ca si el jinduie sa guste putin din ea? Tare as vrea sa stiu carui om cu scaun la cap nu-i place friptura numai pe temeiul ca e un lucru trecator?

Vanity Fair ( Balciul Desertaciunilor) - W.M. Thackeray

"Cinderella Story"

"Traia odata ca niciodata o tanara femeie pe nume Cenusareasa, a carei mama biologica murise cand Cenusareasa era doar un copil. Cativa ani mai tarziu, tatal ei se recasatori cu o vaduva care avea doua fiice. Mama adoptiva a Cenusaresei o trata cu cruzime, iar surorile ei adoptive ii faceau viata si munca amare, ca si cand ar fi fost angajata lor personala, insa fara drept la remuneratie.
  Intr-o buna zi, la domiciliul lor stabil sosi o invitatie. Printul aniversa exploatarea taranilor deposedati de drepturi si marginalizati care munceau in folosul lui, organizand in acest scop un bal mascat. Surorile adoptive ale Cenusaresei erau foarte surescitate de invitatia primita de la palat. Incepura sa- si faca planuri despre cum vor arata tinutele lor scumpe cu care voiau sa-si modifice si sa-si inrobeasca imaginea corpului lor natural, ca sa emuleze cu un standard de frumusete feminina complet lipsit de realism.

(tentativa era cu atat mai nerealista in cazul lor , cu cat aveau fete atat de neobisnuit de diferite , de-ti statea ceasul in loc.) Si mama ei adoptiva planificase sa mearga la bal, astfel incat Cenusareasa robotea ca un caine(o metafora adecvata , desi neinspirata daca e sa ne gandim la specia canina).
Cand sosi ziua balului, Cenusareasa le ajuta pe mama si pe surorile ei de adoptie sa se imbrace in rochiile lor de bal mascat.Obiectivul era formidabil: era ca si cand ar fi incercat sa introduca cu forta zece pfunzi de carcasa nonumana animaliera procesata, intr-o piele de numai cinci pfunzi.
In continuare, urma un imens efort cosmetic de imbunatatire a imaginii, pe care s-ar cuveni sa nu-l descriem chiar deloc. La caderea serii , mama si surorile adoptive o lsara pe Cenusareasa acasa, sa si termine treburile gospodaresti. Cenusareasa era trista, insa se consula cu cd-urile lui Nan Ou.
Deodata, Cenusareasa vazu ca o strafulgerare de lumina si se pomeni dinaintea ei cu un barbat imbracat in haine largi, din bumbac 100%, care purta pe cap o palarie cu boruri largi. La inceput, Cenusareasa crezu ca este avocat sau dirijorul unei orchestre din Sud, insa, curand, el avea sa o puna la curent.
-Buna Cenusareaso! Eu sunt persoana insarcinata sa fiu zana ta buna, sau, daca preferi , ingerul tau personal imputernicit sa te asiste . Si, zi asa , ai vrea sa te duci la bal, ai? Si sa devii o prizoniera , lesne de manipulat  , a conceptului masculin de frumusete? Sa te sufoci intr-o rochie prea stramta, care o sa ti sugrume circulatia? Sa-ti strangi picioarele ca-ntr-o menghina in pantofi cu toc cui , care or sa-ti distruga structura osoasa? sa-ti vopsesti fata cu substante chimice si cu farduri care au fost testate pe animale de natura non-bipeda?

http://www.cafemom.com/journals/read/61962/List_of_Products_and_Companies_That_Test_on_Animals_Graphic_photos

- O, da! Neaparat, ii raspunse ea instantaneu.
Persoana insarcinata sa-i fie zana buna scoase un oftat din rarunchi si decise sa amane educatia ei politica pentru o data incerta. Cu ajutorul puterilor sale magice, o invalui intr-o lumina minunata , stralucitoare si o expedie fulgerator la palat.
Multe, foarte multe trasuri erau trase in fata palatului in acea noapte; dupa toate aparentele , nimeni nu se gandise sa imparta trasura cu altii, ca sa faca economie. Curand sosi si Cenusareasa, intr-o imensa trasura aurita pe care se opintea sa o traga un echipaj de cai-sclavi. Ea insasi era imbracata intr-o rochie mulata , confectionata din matasea furata de la viermii de matase creduli. Parul ii era impletit cu siraguri de perle obtinute prin spolierea scoicilor harnice,dar neajutorate. Iar in picioare, oricat de periculos ar parea, purta niste conduri din cristalul cel mai fin cizelat.
Toate capetele se rasucira s-o priveasca pe Cenusareasa cand intra in sala de bal. Barbatii se uitara si poftira la aceasta femeie care reusise sa capteze perfect idealul de tip"papusa Barbie" al dezirabilitatii feminine. Femeile educate de la o varsta frageda sa- si dispretuiasca propriul trup, o privira pe Cenusareasa cu invidie si cu rautate. Roase de invidie, propria mama si surorile de adoptie ale Cenusaresei n-o recunoscura.
Cenusareasa prinse din zbor privirea alunecoasa a printului, preocupat in acel moment sa dezbata cu camarazii lui pe tema turnirurilio si a vanatorii de ursi cu caini si gonaci. La vederea ei, printul fu lovit de un subit atac de mutenie, ca de altfel majoritatea populatiei prezente.
-Iata o femeie, isi spuse el in sinea sa, pe care as putea sa mi-o fac printesa si s-o impregnez pentru a obtine descendenti cu gene perfecte, si astfel sa fiu invidiat de toti printii, pe cateva mile imprejur. Si e blonda!
Printul traversa sala de bal, indreptandu-se spre prada pe care o ochise. Dar si tovarasii lui se indreptara tot spre Cenusareasa.. Ca de altfel , toti barbatii din sala de bal mai tineri de 70 de ani si care nu serveau bauturi alcoolice.
Cenusareasa era mandra de agitatia pe care o provocase . Pasi cu capul sus si cutinuta mandra, de femela cu statut social de exceptie.Curand, insa, se dovedi ca agitatia avea sa se transforme intr-o chestie foarte urata, sau cel putin inadecvata din punct de vedere social....."

                                         
                                           VA URMA

 Source:  Povesti Political Corect De adormit Copiii - James Finn Garner

" Marturisire - Liviu Rebreanu"

"Eu nu pot avea o iubire: eu nu pot avea decat  iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc o clipa si-apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn...(...)

Astazi stiu  si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata... Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima: ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca: ei cred , in sfarsit, ca si in iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da...dar vai , iubirea n-au s-o cunoasca niciodata.

        Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata, n-ai sa astepti probe niciodata. Tot ce nu e supunere si devotament nu e iubire. 
 Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintrre noi de-abia la varsta de cinzeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu..
   Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit: mie viata mi-a multumit glasul. Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ele nu merita sa fie iubite , ci sa strig pretutindeni: stiu sa iubesc, fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna!
   (...) Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult: TE IUBESC NUMAI PENTRU CA TE IUBESC; AICI INCEPE IUBIREA. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii. 
   Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti oachesa: nici te iubesc pentru ca esti buna. omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti oachesa, cu toate ca esti buna, si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau daca ai fi rea.
(...) Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios. 
      Iubesti pe altul, va sa zica eu nu te iubesc: acesta nu e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. 
     Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce  ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei: viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata  sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea.
  IUBESTI, SUFERI, TRAIESTI : iata troita iubirii.

   Sarutarile iti alina setea, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii: din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor.
       O, VANITAS, VANITATUM VANITAS!< O, DESARTACIUNE, DESERTACIUNEA DESERTACIUNILOR!>

   Toate suferintele sunt desarte! iti sopteste un glas dinlauntru.
 Sarutarile. lacrimi, iubire: toate sunt desertaciuni mari, nimicuri pline de durere...
 Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte pentru aceste  desertaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata...
  Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile lumesti, am ales-o  pe cea mai frumoasa, care e cea mai frumoasa, fiindaca e cea mai desarta din toate."

                                             Liviu Rebreanu