"Eu nu pot avea o iubire: eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc o clipa si-apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn...(...)
Astazi stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata... Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima: ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca: ei cred , in sfarsit, ca si in iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da...dar vai , iubirea n-au s-o cunoasca niciodata.
Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata, n-ai sa astepti probe niciodata. Tot ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintrre noi de-abia la varsta de cinzeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu..
Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit: mie viata mi-a multumit glasul. Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ele nu merita sa fie iubite , ci sa strig pretutindeni: stiu sa iubesc, fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna!
(...) Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult: TE IUBESC NUMAI PENTRU CA TE IUBESC; AICI INCEPE IUBIREA. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii.
Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti oachesa: nici te iubesc pentru ca esti buna. omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti oachesa, cu toate ca esti buna, si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau daca ai fi rea.
(...) Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios.
Iubesti pe altul, va sa zica eu nu te iubesc: acesta nu e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat.
Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei: viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea.
IUBESTI, SUFERI, TRAIESTI : iata troita iubirii.
Sarutarile iti alina setea, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii: din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor.
O, VANITAS, VANITATUM VANITAS!< O, DESARTACIUNE, DESERTACIUNEA DESERTACIUNILOR!>
Toate suferintele sunt desarte! iti sopteste un glas dinlauntru.
Sarutarile. lacrimi, iubire: toate sunt desertaciuni mari, nimicuri pline de durere...
Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte pentru aceste desertaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata...
Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile lumesti, am ales-o pe cea mai frumoasa, care e cea mai frumoasa, fiindaca e cea mai desarta din toate."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu