" In prezent , sfatul cel mai periculos care poate fi dat unui copil este - << Du-te la scoala, ia note mari si cauta-ti o slujba sigura.>> Acesta este un sfat stravechi si prost. Daca ati putea vedea ce se intampla in Asia, Europa si America de sud, ati fi la fel de ingrijorati ca si mine."
(...) Daca veti analiza atent viata unei persoane din clasa medie foarte muncitoare, veti intalni o pista similara. Copilul se naste si merge la scoala. Parintii sunt mandri si incantati deoarece copilul exceleaza luand note bune si foarte bune si este primit la facultate. Copilul termina studiile si, eventual si le perfectioneaza, dupa care actioneaza conform programului dinainte stabilit: isi cauta o slujba sigura sau o profesie. Copilul gaseste aceasta slujba, eventual ca doctor sau avocat, intra in armata ori lucreaza pentru gunern. In general, copilul incepe sa faca apoi bani, are tot mai multe carduri si incep cumparaturile, in cazul in care nu au inceput chiar mai inainte.
   Avand bani de risipit, copilul merge in acele locuri la care viseaza si ceilalti tineri, cunoaste alti oameni, isi fixeaza intalniri si uneori se casatoreste. Viata este minunata, pentru ca acum si barbatii si femeile lucreaza. Doua venituri sunt o binecuvantare. Cu totii simt ca au reusit, ii asteapta un viitor stralucit, se hotarasc sa cumpere o casa, o masina, un televizor, pleaca in vacanta, si fac copii. Fericirea vine gramada. Nevoia de bani gheata este enorma. Fericitul cuplu hotaraste ca profesia este de o importanta vitala, in consecinta muncesc tot mai mult, urmarind avansari si mariri de leafa. Leafa se mareste si mai apare un copil, deci nevoia de o casa mai mare. Ei muncesc si mai mult , devin niste angajati si mai buni, si mai implicati. Se reintorc pe bancile scolii pentru a se specializa si pentru a castiga mai multi bani. Eventual isi mai iau o slujba. Veniturile crec, dar si impozitele, inclusiv pe proprietati , respectiv pe terenul casei celei noi si mari. Cresc contributiile la Asigurarile Sociale si toate  celelate. Iau lefuri tot mai mari si se intreaba pe ce se duc banii.(...)Copiii fac intre timp cinci  sau sase ani, si parintii incep sa stranga bani pentru facultatea lor dar si pentru pensie.
 Fericitul cuplu nascut in urma cu 35 de ani este prins acum in << Cursa sobolanului>> pentru tot restul vietii lui active . Cei doi muncesc pentru proprietarii companiei, pentru guvern,- prin plata taxelor, si pentru banci- platind ipoteci sau cartle de credit.
 Dupa care isi sfatuiesc proprii copii<< sa invete temeinic, sa ia note mari si sa-si gaseasca o slujba sau o profesie sigura.N-au invatat nimic despre bani, in schimb altii au profitat de naivitatea lor, si de asta au fost nevoiti sa munceasca din greu toata viata. Procesul se repeta , si generatia urmatoare roboteste la fel. Aceasta este << Cursa sobolanului.>>
  Singura posibilitatea de a iesi din aceasta cursa este sa-ti dovedesti competenta atat in contabilitate  cat si in investitii, categoric, doua dintre cele mai greu de stapanit dintre materiile dificile.
  Copilul din ziua de astazi are nevoie de o educatie mult mai sofisticata, iar actualul sistem nu este capabil sa furnizeze asa ceva.Nu-mi pasa cate calculatoare pun in salile de curs, sau cati bani cheltuiesc scolile.Cum ar putea un sistem de invatamant sa predea o materie pe care n-o cunoaste?"

Source: "Tata bogat , Tata sarac de Robert T. Kiyosaki , Sharon L.Letchter