"Pentru unii viata e o vale a plangerii.Inseamna durere, necazuri, greutati,dezamagiri si pe deasupra, mai e si scurta."
"Uneori,plangerea are o simpla functie de usurare.Imi face bine sa ma plang ca am prea mult de lucru, ca am niste colegi imposibili, ca m-am saturat de durerile de cap, ca nu mi mai ajung banii( si-asa e recesiune),sau ca ma epuizeaza copiii.As vrea ca plangerea mea sa fie primita ca atare: ca expresie a unui preaplin de o clipa, si m-as simti descarcat, usurat.Si mai ales sa nu mi se raspunda "Tu ai vrut-o !" sau "Sunt altii mai rau ca tine..."etc. Din cand in cand simt nevoia sa ma plang cu voce tare, sa tip in gura mare si de fata cu martorii inainte sa-mi iau un nou avant, sa o iau de la inceput..." Din cartea <
Ma gandesc ca poate asa ar suna off-ul fiecaruia dintre noi... indiferent de gen, pozitie sociala,varsta ... ma gandesc ca noi nu mai stim sa pretuim Cuvantul, ca ne innecam in banalitati si vorbim, vorbim, vorbim ... insa fara sa spunem nimic.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu